Îmi cântă Bono și Luciano Pavarotti în căști în timp ce Bill Carter îmi numără cadre timp de 31 de minute într-un documentar realizat în 1993. Cu toții vorbesc despre Sarajevo-ul anilor 1992- 1996, despre locul uitat de-o lume într-un colț de Europă.
Citesc cu ochii lipiți de monitor povestea din spatele aceluiași cântec obsedant și încerc să iau îmbucături mici căci simt că nu pot digera altfel. Încerc să leg fapte, motive, vinovați și nevinovați. Morții inutili, viețile strivite între cărămizi, bombe și gloanțe. Încerc să văd prin ochii istoriei, să acumulez, să învăț, să iert, să iau aminte. Ia și tu.
“Today we can not plead ignorance.”
E 04:13 dimineața. Mă gândesc să prind răsăritul.
Ioana Pasc 
Leave a comment