Revedere

Îți privești orașul în care ai crescut cu alți ochi după ce te-ai mutat din el. La reîntoarcere, îi mângâi trupul cu mâinile unui iubit flămând ce atinge doruri vechi, cu avântul unui chirurg ce-și pregătește bisturiul pentru prima sa operație importantă. Îi privești ungherele și colțurile întunecate și ți-s dragi. Aștepți aprinderea luminițelor din târgul de Crăciun cu pulsul nebun al unui șofer de raliuri sau cu nesațul copilului de lângă tine care vânează un loc în trenulețul ce se plimbă neobosit pe șine.  Te plimbi pe străzi cu ochi odihniți de turist, deși ai dormit doar trei ore azi noapte, și începi să vezi detalii care până mai ieri parcă nu erau acolo, deși știi bine că se odihnesc în acele locuri și pe acele clădiri de mult timp.

Oamenii îți par toți frumoși, toți îți pregătesc o vorbă bună. Domnul cu șorț verde îți zâmbește cald în timp ce îți întinde paharul de vin fiert și tu te gândești că poate o face dintr-o politețe de lemn dar rămâne să mai schimbe și două vorbe cu tine și brusc, parcă îl cunoști. Zâmbești domol înapoi. Turnul Sfatului e tot acolo, de sute de ani, la fel de impozant cum îl știai și cum l-ai lăsat în urmă acum cinci săptămâni când te-ai mutat la București. Îi zâmbești și lui, emoțiile vin la pachet. Toată Piața Mare miroase a vată de zahăr și a migdale prăjite. Uite, parcă lumina de la felinarul din colț cade altfel pe fosta cofetărie Perla- să fi fost tot timpul așa?

Pe Podul Minciunilor oamenii, ca mai întotdeauna, stau la rând să facă poze, să se tragă în chip cu emblematicele clădiri ale Sibiului. Roagă trecătorii să apese pe buton, le zâmbești și le spui ‘cu plăcere’. Urci scările unei clădiri din centru, pe care o știai bine pe dinafară dar în care nu ai avut ocazia să intri niciodată. Sunt scări vechi, miroase a istorie și a vremuri de mult trecute și îți place. Zâmbești iar domol, pentru a patra oară în decurs de jumătate de oră. Intri în camera cu numărul doi și atingi cu ochii minunea: o odaie spațioasă, cu două paturi separate mari, un dulap pe stânga și o canapea în dungi colorate în colțul din dreapta. Cât e de frumoasă! Paturile sunt sculptate în lemn cu multă migală, și sunt set cu dulapul și cele două noptiere alăturate. Atingi cu degetele reci mobila veche și parcă simți dibăcia din spatele mâinilor care au construit și paturile, și dulapul, și noptierele. Preșuri în stil tradițional românesc și un cufăr din 1922 se odihnesc leneșe pe podea. Ce tablou, ce nostalgie!

Între timp, prietenii tăi și-au lăsat bagajele pe canapeaua în dungi colorate, au descărcat cele două rucsacuri iar Dana și-a așezat cuminte aparatul foto pe umăr. Își strânge fularul în jurul gâtului, își așează mănușile negre și te strigă. Așteaptă după tine să încuie camera, dar tu te-ai pierdut în modelul cu relief sculptat pe dulapul de lângă fereastră. Ți-a fost dor. Știi asta și zâmbești. Pentru a cincea oară consecutiv, într-o noapte cu multe fantome.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s