Rimă albă

Îți privești reflexia în oglindă și îți muști buzele până la sânge. Fel de fel de gânduri ți se plimbă pe retina minții și în vârtejul nebun mătură tot în cale. Îți plimbi mâinile reci prin păr și guști cu nesaț din vâltoarea vieții. Îți spui că hazardul face parte din scenariu. Primești porția ta  în linguri mari și nu uiți să spui mulțumesc. Strângi apoi buzele și încerci să mesteci. Maxilarul îți e încleștat, dinții refuză să rumege, obrajii să se miște. Îți e greață și ai vrea să scuipi ceva din prea multul pe care l-ai primit.  Dar secundă cu secundă prea multul devine parte din tine. Îi mângâi imperfecțiunile și îi înveți formele pe dinafară. Îi ierți colțurile ascuțite și înveți să nu te mai tai în ele. Îți e dragă virgula între episoade ce devine pauză de cafea și de tras sufletul pe ascuns. Strângi din dinți și îți dai seama că parcă gustul e acum altul. Amarul nu mai e amar, acrul se alintă cu dulcele, prea plinul devine destul și maxilarul tău începe să învețe tainele mestecatului.

În viață, porțile sunt neuniforme, inegale și întotdeauna altfel decât le-ai fi desenat pe hârtie. Îți vin sub forme diferite și sub gusturi stranii. Sub iluzii vândute ieftin ca ciorapii 3 la 10.000 sau ca berea la draft. Din când în când, ți se întinde un pahar de vin bun și vechi sau o cană de apă rece de izvor. Plămânii învață să respire sacadat, în ritmuri mereu diferite și prind din mers melodia pe versurile căreia trebuie să respire. Surprizele, durerile, bucuriile vin și pleacă neașteptat. Te cauți o viață întreagă de programul perfect după care să trăiești și ajungi la sfârșitul piesei de teatru și încă nu ai primit desfășurătorul. Înveți să te bucuri de jocul de pe scenă și în lipsa unor recenzii altfel rămâi cu mâna întinsă și sufletul gol până când se va trage cortina. Înveți să pui mâna pe o carte chiar dacă titlul îți zâmbește tâmp și tern înapoi. Îi deschizi coperțile îndoielnic și descoperi pagini de aur. Alteori e invers și coperțile te mint în imagini poleite doar ca să te prindă în jocul lor mincinos. Întorci prima pagină și cuvintele sunt necuvinte, paginile rămân goale și tu prostit ca fata babei din poveste.

Înveți și reînveți de câteva ori bune să mergi în viață în altă rimă și sari brusc, cu sau fără voia ta, de la o împerecheată la îmbrățișată ori încrucișată. Înveți timid că există și monorimă doar ca apoi să sari brusc un pas mai sus, să te clatini, să mergi desuet, să te bâlbâi și poate apoi să stăpânești, să te bucuri și să cânți pe versuri în rimă albă. Viața se vinde fără instrucțiuni de folosire și fără ghid de prim ajutor. Calci și doare. Tai și ustură. Cazi și apoi pe brânci cauți să te ridici. Alinți, oferi, iubești, dezmierzi, furi, înșeli, visezi, promiți, urăști, blestemi, te înalți, te nărui și te descompui doar ca să te aduni la loc de fiecare dată într-un alt joc de puzzle.

Continui să mesteci. Prea plinul de ieri e destulul de astăzi și prea puținul de mâine.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s