Sorbind dintr-o cană cu ceai

Sorbea din ceaiul de iasomie precum ai trage dintr-o țigară

Îi era rece, deși zilele lungi spre îndreptau spre vară.

Îi era teamă ușor de dimineața de după

Ziua cea lungă și noaptea prea scurtă.

Îi era drag de greierii din iarba deasă din curte

Și era cu gândul departe, calmă și mută.

Îi era dor de tot: de viață, de liniște, de valurile mării

Să-i îmbrace trupul și s-o dea uitării.

Îi era somn și somnul o tot duce

Înspre culmi ascunse, înspre vieți neutre.

 

Îmbrățișează visul și se ascunde după perdea.

Cu inima strânsă, visând la cafea.

Cafeaua cu lapte din dimineața de după

Ziua cea lungă și noaptea prea scurtă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s