Dezlănțuire

walking-in-the-snowy-street-photography-hd-wallpaper-1920x1080-5384

(Credit foto)

Îți sună ceasul după 3 ore de somn. Te trezești nedumerit, scoți piciorul lent de sub plapumă, parcă ceri timpului îngăduință de încă cinci minute la cald. Nu vrei să te ridici, mâinile alunecă molatec pe salteaua cu cearșaful creponat. Oftezi.

Geamurile urlă a furtună de iarnă și prin sticla lor nu zărești nimic. E totul acoperit în alb, cer alb, mașini albe, oameni (câte unul la colț de stradă luptându-se cu vremea) tot albi. E 6.25. În maxim 30 de minute pleci înspre Romană. Examen, nu ai cum să te sustragi. Dar cum să ieși? Nu mai contează nici oboseala, nici nesomnul, nici faptul că nu ai învățat cum ai fi vrut materia. Vremea e singura care te intimidează. S-a dezlănțuit iarna, care acum îți e mai străină ca niciodată. Ca acea mătușă nepoftită care ai sperat că nu mai trece pe la tine anul ăsta. Sau ai fi vrut totuși să vină, dar cu daruri și vorbe potrivite, numai bune să-ți potolească dorul dar să nu ajungi să o repezi să plece. Mătușa nu a venit când s-a anunțat, a trecut momentul în care o așteptai cu drag și îi care îi simțeai parfumul în nări. A revenit la ușa ta brutal, a forțat clanța și ți-a invadat liniștea camerei cu șuierături îndelungi și temperaturi mult sub 0 grade.

Îi simți respirația înghețată pe obraz, fulgii se preling în picături reci pe firele de păr ieșite răzleț de sub căciulă, fularul alunecă spre spatele paltonului, luptându-se cu vântul. Ești un un laș, fularule! îi spui. Picioarele îți sunt grele, cizmele total nefamiliare, abia le tragi după tine prin stratul gros de zăpadă. Îndeși mâinile în buzunare, parcă în creștetul lor nu e la fel de rece. Ți-ai uitat mănușile acasă, e prea de dimineață. Geană peste geană, nepăsătoare la agonia ta, se lipesc între ele din cauza furtunii și a zăpezii. Mormăi, visezi la o cafea caldă și degete neîncleștate, la ziua de alaltăieri când te plimbai prin Cișmigiu și era numai bine afară.

Cu o lună întârziere față de data la care te rugai să ajungă la ușa ta, a venit ea, iarna, această mătușă nepoftită pe care nu știi încă de unde să o apuci, cum să îi asculți povestea și dacă a venit pe picior de prietenie ori ba. Până te dezmeticești, pășești cu grijă în vâltoarea furtunii, ești atent la fiecare pas greșit, respirație în plus sau deget uitat în afara buzunarului. Negocierea cu iarna e o treabă serioasă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s